Respiratia lor era taiata in timp ce se tineau strans. Trupurile lor pareau doua piese ale unui puzzle: se uneau perfect. Isi zambeau unul altuia in timp ce spuneau in soapta Te iubesc. Totul parea a fi perfect, dar el trebuia sa plece intr-o tara foarte indepartata. Fata il cuprinde in brate si lasa cateva lacrimi sa-i danseze pe obrajii inrositi. Nu dorea ca el sa plece, dar trebuia; fara vreun motiv anume, trebuia.
Ea il lasa sa plece, tindand in ea gandul ca el se va intoarce peste o luna. Despartirea e presarata de lacrimi si saruturi. El pleaca si ea ramane. Mii de kilometrii stau intre cei doi indragostiti. Amandoi spera ca se vor revedea... doar o luna....doar 30 de zile. Nu pare a fi atat de mult.
Dar apoi el este inlantuit in acea tara, foarte departe de fata pe care o iubeste. Nu stie ce sa faca pentru ca stie ca nu poate trai fara ea, dar nu poate suporta gandul ca nu o va mai saruta niciodata, ca nu o va mai tine in bratele sale niciodata. Nu vrea sa-i spuna ca povestea lor se incheie aici pentru ca el nu se mai poate intoarce la ea. Stie ca daca ii va spune asa ceva ea va spera ca se va intoarce si ca va visa la acea zi pana la sfarsitul vietii. El stie ca intr-un singur mod o poate face pe ea sa-l uite: ea trebuie sa-l urasca.
Ea este acuzata de niste lucruri pe care nu le-a facut si ea ajunge sa nu mai suporte, sa nu-l mai recunoasca pe cel pe care il iubea din toata inima.
Cu ochii in lacrimi, i-am spus La revedere.....
Romeo si Julieta sunt nimic pe langa asta.
Over the hills and far away,
she prays he will return one day.
As sure as the rivers reach the seas,
back in his arms is where she'll be.
Ce am facut ca sa merit asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu