Sa ne punem o dorinta...

...eram in masina, ne intorceam noaptea spre casa ...n-am fost atent si am pierdut o stea cazatoare... Ah, frustrare. Mi-am lipit ochii de cer... Nimic. Am oftat. Privesc in continuare... Tot nimic... Era frumos cerul , fara nici un nor, plin de constelatii... Si atunci m-a lovit. Muza. Stiu! Imi pun dorinta pe o stea  necazatoare. 
Uite, perfecta este steluta aia mica din varful Carului Mare. Te-am prins!
Totul parea perfect pana aici, dar si steaua vroia ceva in schimb. Ma lasa sa o iau, dar vrea ceva in schimb. Dar totul se rezolva, si i-am dat inima mea. A acceptat cu placere.

Asa ca de marti noapte am o stea in loc de inima si o dorinta in cer.

Mami? Tata!

Ieri am avut un vis. Am visat ca venise vara. Eram inca in Suedia. Apartamentul era necunoscut. Am iesit din camera in care ma odihneam si m-am indreptat spre bucatarie. O femeie era acolo. Am facut pasi marunti spre ea si incercam sa-i vad fata. Statea aplecata peste chiuveta si spala niste legume. Fredona o melodie care imi parea foarte cunoscuta. Unde am mai auzit-o?
Incercam sa nu fac nici un sunet. Nu respiram. Imi era frica sa nu ma auda. Brusc se intoarce. Avea parul inchis la culoare. Ochii ei erau verzi. Purta un zambet pur pe buze. Cand m-a vazut, zambetul ei a crescut.
"Buna dimineata George! Hai, aseaza-te. Micul dejun e gata. Tatal tau inca mai doarme!"
Vocea ii era lina. Emana o caldura stranie. Era atat de pura. Hainele ii erau albe. Parea un inger. Cine era? Cine esti? Nu stiu de ce, dar ma regaseam in acea femeie. Parea atat de cunoscuta.
"Scuza-ma, dar cine esti?"
"Cum cine sunt? George, te doare capul? Ai febra. Clar ai febra. Sunt mama ta!"
Inima mi-a oprit. Urechile imi tiuiau. Ea? Cum ea? Ea este? Nu stiam ce sa-i spun. Ne uitam unii la altii. Am inchis ochii. I-am deschis. Era inca acolo. Mainile ei se rezemau de scaunul gol... scaunul lui tata.
"Cum adica esti mama? Unde ai fost toti ani astia?" simteam o furie imensa. O uram.
Si-a indreptat privirea spre geam. A oftat. S-a apropiat de mine. S-a asezat in genunchi in fata mea. Ochii ei erau umezi.
"George, imi pare rau. Nu asta vroiam pentru tine. Uita-te la tine cum arati. Nu asa te imaginam, dar eu pot sa te ajut. Daca vii cu mine, daca il lasi pe tatal tau in spate, promit ca voi avea grija de tine."
In clipa aceea a aparut tata in pragul usii. Parul ii era ravasit, camasa murdara si avea acea privire de om disperat in ochi. Parca fusese martor unui accident mortal. Buzele lui se miscau dar nici nu sunet nu iesea. Brusc a izbucnit in lacrimi.
Cum sa-l parasesc pe tata? Si mai ales cum sa-l parasesc pentru o femeie care nu m-a vrut? Tata e cel care m-a adus aici, el m-a ridicat cand am cazut si acum aceasta straina apare si vrea sa ma schimbe. Cum altfel m-ar fi vazut? Baiatul clasic cu cravata si servieta? Ce ar vrea sa-mi faca ca sa ma schimbe? Sa-mi scoata cerceii din urechi, sa-mi taie tatuajele de pe brat si piept? Sa-mi taie parul si sa mi-l dea pe spate cu gel? M-am uitat la femeia asezata la picioarele mele si apoi la tatal meu care statea in genunchi si plangea.
Nu-l pot lasa in urma. El e singurul care ma poate ajuta, singurul care stie ce vreau, singurul cu care pot vorbi la miezul noptii, singurul care ma iubeste si nu pentru ca impart bani si nu-i mai cer inapoi, nu pentru ca dansez bine, nu pentru ca stiu sa cant la chitara, nu pentru ca sunt amuzant, nu pentru ca sunt diferit, nu pentru ca atrag atentia. Tata ma iubeste pentru ca exist. Tata ma iubeste pentru ca fac umbra Pamantului. Si...e tata. E singurul care nu m-a abandonat cand soarele a apus pe strada mea. E singurul care incerca sa ma faca sa rad cand imi venea sa plang.
Ea nu exista. Ea pentru mine nu exista. E doar o fiinta fara suflet, fara viata. E o creatura care nu are ce cauta in viata mea. Nu are dreptul sa se numeasca mama mea doar pentru ca m-a purtat in pantecele ei infect. Asta nu te face mama, te face doar purtator. Ma scarbea si inca ma scarbeste.
M-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat spre tata. M-am aplecat asupra lui si l-am ridicat. I-am uscat lacrimile grele si i-am spus ca nu-l voi abandona niciodata, ca voi fi mereu acolo pentru el, chiar si cand va fi batran si nu-si va mai aminti de mine. Mi-a zambit si m-a luat in bratele lui calde. M-am uitat peste umarul lui si am vazut-o. Caldura din ochii ii murise si era acoperita de ura.
"Nu esti mama mea. Nu existi. Nu te vreau! Pleaca!"
Am cazut din bratele tatei. Ochii mei s-au deschis. Eram acasa. Se aude un ciocanit.
"George, trezeste-te. O sa intarzii! Si stiu ca nu vrei sa pierzi. Sa n-o dezamagesti pe Andreea." apoi se aude un ras.
Tata. Tata era in spatele usii. Am sarit din pat si am fugit spre usa. O deschid si el era acolo. Imi pun bratele in jurul lui.
"Esti aici! Esti chiar aici!" ii spun.
"Da, sunt aici. Nu plec nicaieri....asta pentru ca ma tii prea strans. Acum, daca imi dai drumul ma duc sa pun cafeaua. Vrei sa te las la sala?"
I-am zambit. Mereu sa faca el totul. Mereu trebuie sa ocoleasca jumate de oras ca sa ma lase la sala. Mereu trebuie sa schimbe subsolul ca sa pot eu dansa acolo. Mereu trebuie sa faca ceva pentru mine.
Si eu in schimb mereu il voi iubi si nu il voi abandona pentru nimeni si nimic in lume...nici macar pentru iubirea vietii mele. Daca ea mi-ar propune sa-l las pe tata in urma, as renunta la ea pentru singurul om care m-a facut ceea ce sunt eu azi.

Multumesc pentru tot tata. Promit ca nu te voi dezamagi niciodata. Si vreau sa iti dedic o melodie:

Keith Urban - Song for dad

Pentru ca esti singurul meu model in viata.

Obsessed

Imi puteti spune ca nu am dreptate. Nu-mi pasa, stiu ca ce spun s-a intamplat.
Imi puteti spune ca mint. Am invatat sa nu spun decat adevarul.
Imi puteti spune ca vreau sa distrug oameni. Nu vreau sa ranesc pe nimeni.
Imi puteti spune orice. Puteti spune orice. Dar nimeni nu stie adevarul. Niciodata nimeni nu va stii ce a fost cu adevarat. Intotdeauna cineva va ascunde o parte din adevar. Intotdeauna.
Vreau sa-i spun cuiva sa-si gaseasca o viata noua. Sa inceteze sa se plimbe pe strazi. Sa se gandeasca bine cand face inca un rahat. Vreau ca acea persoana sa stie ca nu realizeaza nimic daca va continua asa si ca pana la urma acea persoana va fi abandonata si nimanui nu-i va mai pasa.
Totodata, vreau sa stiu de ce o face? Se simte mai bine dupa ce episodul inceteaza? Ii place oare atat de mult sa vada pe cineva suferind? Ma rog, hai ca ma enervez prea tare si nu are rost sa-mi omor nervii si timpul cu asa ceva. Totusi, nu cred ca acea persoana merita ceea ce tu faci. Nu, de fapt, nu cred, sunt sigur ca nu merita. Si totusi, tu de ce persisti?  Nu gandesti? Nu ai destui neuroni in cap? Sau poate ca in acel craniu destul de gros nu ai nimic altceva decat tarate si obsesii. N-am mai vazut o persoana atat de obsedata in viata mea. Credeam ca te cunosc, dar se pare ca m-am inselat. Stiu ca nu mai conteaza tot ce spun eu acum si probabil nu-ti pasa, probabil ca asta te va influenta sa continui pentru ca acum stii ca nu ne place ceea ce faci, ca nu ne CONVINE ceea ce faci si ca ai nevoie de o viata noua. Eu te voi ruga acum sa nu mai scoti nici un cuvant, sa faci stanga imprejur, sa te duci acasa si sa ramai acolo. Mersi!